Dupa doua luni de calatorie spre Centrul Pamantului

Posted on 28 august, 2012

0



Dupa doua luni de calatorie spre Centrul Pamantului

N-am apucat sa raspund tuturor scrisorilor si mesajelor de incureajare, dar sa stiti ca ne fac foarte bine, si mie si Marinei semnalele de la voi, oamenii de pe suprafata Pamantului. Multumesc din adancuri: Mihaelei si Mircea, Zenoviei si Adrian, Ancai, Danei, Alex, Manuelei si Ion, Marianei si Sorin, Emiliei si Adrian, Zexe si sorin, Cornel, Mihaelaei si Septimiu, Steven, Razvan, Laurei, Cameliei, Lilianei, Simonei, Dorin, Radu, Costica, Florin, Zizi si tuturor celorlalti, iertati-ma pentru omisiunea de nume.
Calatoria spre Centrul Pamantului continua si trebuie sa recunosc ca e mult mai interesanta decat ma asteptam. Desi grea. Iar in anumite parti absolut inutila.

* * *

La plimbarea zilnica vine un „bididiu” (detinut intre 18–21 ani)
– Nea sefu’ vine Codu’ penal ala nou? Sa iesim si noi…
– Dracu stie!
– Zau? Da’ zi si mie sa stiu si io: francezii vorbesc ca romanii sau ca dacii? Ca toti vorbesc ca noi…
– Mai stie dracu!
– Zau? Hai zi-mi si mie ca io-s pe bune cu Parisu. Acolo-i viata.
– De ce?
– Am lucrat tare la Milano, am trecut binisor pe la Munchen, m-am incurcat si pe la Lausanne si Zurich, putin ca e plictis, da’ la Paris e rai. Am vazut si Notre Dame. Iti zic io pe ce am mai interes, francezu n-are treaba cu strainii, francezu e cu nasu’ pe sus, nu te-ntreaba, nu vrea actu’, esti liber ca la tine acasa. Sunt obisnuiti cu gabonezii lor din toate tarile.
Noi suntem pe scule si pe bautura. Io si un tovaras, doar doi, ca la trei te baga la grup organizat, intram mereu la patru dimineata doar in beci sau in garaj. Curat, frumos, mai mare dragu! Francezu e gospodar mare, pe ochii mei, mai ceva ca neamtu. E o ordine la garaje sa lingi pe jos. Luam frumos bormasina, flexu’, trusa de scule dichisita rau, aparatul de sudura. Ziceai ca operam la expozitie. Dadaeam marfa la firme de constructii la juma’ de pret, da’ stralucea de noi si ingrijite, magazin eram. Mai dadeam si la moldoveni si la rusi, ca era marfa prima si la pret beton garantat.
– Garantat?
– Mai ieftin ca la Carfur, garantat, pe ochii mei. Da’ mai tare si mai tare era la bauturi. Ca nicaieri. Intram in beci amandoi, nici nu trebuia sa vedem daca doarme cineva, ca la patru dimineata francezu nu mai coboara la beci. Inauntru la toti e ca la crama la muzeu. Le place de bauturi ca de mama lor. Luam numai superioare ca stiam la sticle si la scris. Satouri si coniace d-alea vechi din ’60 – ’70 numai medocuri si emilioane. Si vin din ala de la papa. Mai aveam si cate o gherla cu sampanie, da’ o luam, ce sa facem, era mai greu de plasat, nici nu ne placea la baut. Da’ erau sampanii d-alea grele si de treizeci – patruzeci de ani, la francez sampania e temelie, da’ daca n-ai pont bei intr-una de prost. Daca ai un pont matale iti trimit ieftin direct de la Paris, la sfert de pret sampanie de n-a vazut nimeni in Bucuresti. Si bei si mata…
– De la Paris?
– Da, direct la autocar, in doua zile e rece pe masa. Da mai bine cum te vad iti dau niste vinuri sa-ti faca sange. Sticle din alea cu praf. Nici la expozitie nu au vinuri asa dichisite cu praful lor adevarat, din alea de o suta – doua sute de euro sticla care io le dau cu treizeci, hai patruzeci si cu sticla in relief cu transport cu tot. Da sa iei macar douaspe sticle… banii ii dai mai tarziu.
– Douaspe?
– Pai? Cand ne-a prins intr-o dimineata la patru pe pod, eram cu carucioru’ de la mall plin de sticle, ca ieseam a doua oara din beci de la o vila dichisita pe malu’ de la raul ala si vad ca raman gaborii cu gaturile intepenite dupa noi. Au intors masina si ne-au luat pe pod. Ca har, ca mar, le-am zis ca am gasit caruciorul cu sticle la gunoi da’ erau vreo cincizeci de sticle si unu m-a injurat… pe mata, ca eu n-am baut vin din asta toata viata mea. Ne-au facut prejudiciu 60000 de euro ca era marfa buna un soi nobil, erau sticle si de 2000 de euro. La proces, judecatorul, cand am intrebat de ce asa prejudiciu, ne-a povestit o juma de ora de soiul de vita care nu se mai gaseste din care e facut vinul ala. Ce mai, le place rau de bautura, e boala, da-mi ieseau 3-4000 de euro pe luna partea mea dupa ce stateam in gazda la apartament. Si beam numai pe alese. Ma-ntorc la Paris ca mi-au dat sase luni cu suspendare.
– Si aici de ce esti?
– A, aici am avut, asa au zis gaborii si un procuror din aia dementi, talharie ca am luat un telefon. M-au judecat in lipsa si mi-au dat trei ani. Da’ ies repede si plec la Paris. Pacat ca nu ne-am cunoscut mai demult. Iti place vinu? Iti trimit marfa ca lumea, fina, iti face sange.

* * *

Intrebari dinspre Centrul Pamantului

As vrea sa va cer o parere! De doua luni, vrand-nevrand, ma gandesc si nu gasesc un raspuns decent.
Credeti ca ar face sens sa scriem o scrisoare conducatorilor tarilor din G 20 – cele mai influente tari din lume aratand nedreptatile si abuzurile din dosarul plitic aberant care ni s-a fabricat.
Suntem in inchisoare si eu si Marina, ne-am predat singuri, am refuzat sa fugim din tara, incercam sa ne adaptam regulilor rudimentare si uitate de timp din penitenciarele romanesti, incercam sa traim conform unor valori firesti dar aberatia politica ramane.
Credeti ca Obama, Barroso, Cameron, Regina Angliei, Hollande, Monti, Imparatul Japoniei si ceilalti ar putea sa contrabalanseze depasita justitie romaneasca?
Parca suntem incremeniti intre inceputul perioadei comuniste si sfarsitul domniei cu betia de sange a lui Lapusneanu.
Ipocrizia cu care cateva goarne dogite de ura si venin peroreaza despre independenta justitiei este deliranta.

Reclame
Posted in: Uncategorized