Puteau să ne îngroape pentru totdeauna

Posted on 30 Noiembrie, 2012

0



Dosarul politic Trofeul Calității ar fi putut să-l omoare definitiv pe Adrian Năstase și să ne îngroape pentru totdeauna în postura de victime colaterale pe mine și pe soția mea Marina Popovici. Trebuiau însă o ipocrizie și o minciună mai moderne, mai multă știință politică și profesională din partea plutonului de execuție.
Lacomi peste orice limită, siguri pe puterea lor și superficiali, politicienii, procurorii și judecătorii uniți în interesele lor comune au scăpat adevărul din cușcă. Orbiți de nevoia de a-l distruge pe Adrian Năstase erau dispuși să condamne cu orice preț pe altcineva ca să ajungă la el! Dacă ar fi respectat câteva reguli profesionale elementare ar fi putut ascunde adevărul încă doi-trei ani. Dar n-au respectat nici o regulă. Doar le-au mimat.
Mijloacele materiale irosite pentru condamnarea nevinovaților și fabricarea dosarului politic Trofeul Calității au fost uriașe. Au fost irosiți bani la nivelul banilor dispăruți din autostrăzi, banilor furați din fonduri europene sau de la Hidroelectrica.

Nu trebuia ca procurorii să aducă 974 de martori ai acuzării. Ajungeau 80-100 de martori ca să pară serioși și mai credibili față de simplitatea extremă a faptelor cercetate. Cei 974 de martori și armatele de anchetatori nu au produs nici o probă – nici directă nici indirectă. Atunci Daniel Morar și anexele sale procurorii Mihaela Iorga și IonuțVolintiru au inventat probe indirecte deformând realitatea. Ordinul să-l prindă cu orice preț pe Adrian Năstase fusese transmis și public la televiziune de Traian Băsescu și Monica Macovei. Aveau voie să sleiască resursele întregii țări pentru asta. Victimele colaterale nu contau.

Nu trebuia ca procurorii DNA să amenințe cu dosar penal pe toți experții ANAF (peste 12 inspectori) care au scris negru pe alb că sunt legale operațiunile de la Trofeul Calității și PREJUDICIUL ESTE ZERO. Cele 17 controale ale instituțiilor de control ale statului cu același rezultat – legal și prejudiciu zero dezvinovățeau evident pe oricine.

Nu trebuia ca judecatorii Ionuț Matei si Livia Stanciu care coordonau completele marionetă să refuze absolut toți martorii în aparăre pentru Marina Popovici și Bogdan Popovici. Dacă acceptau din lista de zeci de martori propuși în aparăre macar 2-3 pentru fiecare ar fi dat o spoială de aparența de judecată. Ca și când i-ar fi interesat măcar puțin adevăr. Ei nu aveau caz dar aveau ordin.

Nu trebuia ca judecătorul Ionuț Matei să înlăture concluziile expertizei contabile pe care o ceruse el experților de la Înalta Curte de Casație si Justiție. Expertiza stabilea însă PREJUDICIU ZERO și normalitatea tuturor operațiunilor demonstrând încă o dată că Nu are caz penal și nu poate condamna pe nimeni. Ionuț Matei era obligat de legea pe care ar fi trebuit să o păzească să ceară o nouă expertiză dacă nu-i plăcea prima. S-a ferit de o noua expertiză.

Nu trebuia ca judecătorii Ionuț Matei și Livia Stanciu să scrie motivațiile de condamnare atât de lungi – 140 de pagini și 468 de pagini – doar ca să ascundă adevărulși să dea o iluzie de caz penal important. Încăpea totul în 50-60 de pagini de fiecare dată. Dar atunci s-ar fi văzut lipsa argumentelor de condamnare și nu mai puteau să-și verse frustrările și veninul politic. Nu mai puteau să amețească opinia publică.

Nu trebuia ca judecătorii Ionuț Matei si Livia Stanciu să scrie în motivare tot timpul „soții Popovici”! Marina Popovici era doar formal proprietara firmelor. Toți cei implicați în organizarea Trofeului Calității au spus ca n-au întâlnit-o niciodată și n-a fost implicată. Marina Popovici și Bogdan Popovici aveau dreptul la tratament separat dupătoate normele penale.

Nu trebuia condamnat Adrian Năstase la doi ani – doar el a fost declarat de judecători că și-a exercitat influența și a avut cel mai mare avantaj – și Marina Popovici și Bogdan Popovici la 5 si 6 ani – ei doar erau „influențații”. Chiar dacă strivind victimele colaterale reușeau să „agațe” puțin și ținta principală. N-aveau caz, dar cu niște condamnări cu suspendare erau mai credibili.

Nu trebuia să se fabrice acest dosar aberant cu 45000 pagini, cu 974 de martori ai acuzării, fără nici un martor în apărare, fără probe directe și fără probe indirecte. Nu trebuia ca procurorii și judecătorii să distrugă aproape 1000 de locuri de muncă și zeci de firme care plăteau REGULAT milioane de euro impozite STATULUI. Nu trebuia otrăvită opinia publică cu minciuni ani de zile despre Trofeul Calității care fusese un eveniment binevenit și de mare succes, din care statul prin Inspectoratul de Stat în Construcții beneficiase cel mai mult. Nu trebuia timp de șapte ani să murdărești viața României cu un proces mincinos, cu pedepse fizice aplicate de judecători în sala de judecată de la …Înalta Curte (??), cu ședințe de judecată de opt ore din două în două zile, luni și ani, cu călcarea în picioare a oricăror iluzii de dreptate, adevăși justiție. Iar deasupra tuturor grozăviilor și bâlciului TRIMITEREA NEVINOVAȚILOR LA ÎNCHISOARE.

Mai sunt multe lucruri rău făcute în procesul politic Trofeul Calității. Justiția din România trebuie reconstruită și modernizată, trebuie sa-și câștige credibilitatea și să iasă mai puțin la public. Degeaba bâlciul zilnic cu arestările de la televizor în plină campanie electorală. E doar fațadă! In spate e un sistem juridic învechit, cu mulți impostori ascunși în el, cu tribunale și penitenciare părăginite, cu oameni depășiți de cerințele vieții de azi, care seamănă strivitor cu autostrăzile, cu sistemul de sănătate, cu Hidroelectrica sau absorbția fondurilor europene.

În închisoare e frigul acela feroce din vremea lui Ceaușescu. Sleiește mintea și poate omoară corpul. Deținuții vechi spun că frigul adevărat deabia vine.

Mâine e 1 Decembrie. Îi dorim din închisoare României și copiilor noștri libertate și adevăr. Și mai puțină sărăcie!

Reclame
Posted in: Uncategorized