Pentru o ipocrizie matură și eficientă

Posted on 23 Martie, 2013

1


Se dedică distinșilor Florin Negruțiu și Dan Tapalagă, analiști.

Vă propun un exercițiu de concentrare și relaxare. Simplu, folosind numere, foarte reconfortant. Folositor și pentru copiii școlari din ciclul 1-8 pentru stimularea atenției. Ajută și adolescenții să devină pozitivi și încrezători în viitor alături de adulți.

Pentru seniorii de vârsta a treia se recomandă să-l facă de mai multe ori pe zi. Se clarifică zone ale memoriei din perioadele când fericiți construiau viitorul.

Imaginați-vă o cameră de optsprezece metri pătrati. Ca o „sufragerie” obișnuită de bloc comunist. Încercați să așezați în ea opt paturi de o persoană. Pentru că nu au loc în mod logic suprapuneți-le două câte două. Intră greu în camera de optsprezece metri pătrați, dar intră. Adaugați și o masă de un metru lungime și șaptezeci de centimetri lătime. Puneți alături de masă o banchetă de lemn îngustă, lungă cât să stea două persoane lipite una de cealaltă. Nu mai ramâne loc aproape de loc, dar pentru corectitudinea exercițiului, adăugați și opt oameni, bărbați sau femei. Puneți și opt sacoșe mari cu lucruri sub paturi și opt perechi de pantofi și opt perechi de papuci la vedere.

Pare sufocant, nu? Ca în celebrul banc cu rabinul și capra. Ați scoate ceva, nu-i așa, e aglomerat neomenesc. Concentrați-vă însă și adăugați două rânduri de gratii la ferestre. Puneți pe pereți pete mari de mucegai negru. Ruginiți bine paturile și obligatoriu pe fiecare pat pătura trebuie să fie albastru închis, veche și ruptă. Înghesuiți oriunde se poate un televizor foarte vechi.

Relaxați-vă! Ați obținut imaginea exactă, standard a unei celule de închisoare din România europeană. Pentru începători ajunge să practice exercițiul până aici. Se pot relaxa multumiți că deținuții sunt pedepsiți să trăiască în condiții de animale chiar și-n Uniunea Europeană.

Cei care-și doresc o concentrare și relaxare superioară, la următorul nivel al exercițiului să-și imagineze în continuare.

Ferestrele tebuie să fie de lemn, strâmbe și să nu se închidă bine. Curentul trebuie să șuiere printre ele. Lipiți ramele de pervaz cu ce credeți, poate opriți vântul. În camera de optsprezece metri pătrați sufocată de obiecte și oameni, faceți un frig năpraznic. Caloriferul rece ca gheața, din metal, fură din spațiul insuficient. Puneți un grilaj metalic greu la intrarea în cameră. Peste grilaj adăugați o ușă de metal cu o vizetă la mijloc, închisă cu zăvor pe dinafară. Țineți cu puterea atât de încântătoare a imaginației dumneavoastră pe cei opt oameni închiși oră de oră, zi și noapte, douăzeci și patru de ore, zi de zi, lună de lună, an de an, în frigul năpraznic care le aburește răsuflara sau în căldurile de patruzeci de grade. Ei se reabilitează continuu sub păturile rupte uitându-se într-una, când funcționează, la televizorul vechi, prăfuit și neclar.

Concentrați-vă și relaxați-vă mai departe! Conștiința dumneavoastră se întărește cu sentimentul pedepsei drepte. Pot apărea și ușoare valuri de ipocrizie. Evitați-le și continuați. Pot apărea fenomene de dezorientare la copii și adolescenți în această fază a exercițiului. Opriți-i puțin și pot continua în familie, relaxarea adulților inspiră pe cei tineri. Deci continuați!

Opriți câteva ore pe zi și seara tot mai devreme curentul electric și televizorul. În intuneric, în frigul amorțitor îi țineți pe cei opt oameni împreună. Ei dorm, din ce în ce mai mult. Foarte serios, cu maturitate, din cauza crizei mondiale și a furturilor uriașe ale – ÎNTOTDEAUNA – doar fostului guvern scoateți-le și din mâncare. Hrăniți-i cu apă chioară – uneori numită ceai, altădată supă și ce mai cade pe ici pe colo – o varză, un cartof, un pumn de fasole. Nu le arătați deloc carne, ouă, brânză, fructe pentru că nu mai știu la ce folosesc.

Dar mai ales doamnelor, domnișoarelor și domnilor, nu-i duceți să muncească nimic pe cei opt bărbați sau femei. Țineți-i amorțiți trei, patru, cinci, șase ani. Simțiți cum crește lesbianismul, homosexualismul, li se macină dinții, le crește frica și inadaptarea față de lumea de afară? Imaginați-vă cu plăcere cum se mai sinucid unii. Relaxați-vă, marea majoritate se îmbolnăvesc și ies șubrezi și purtători de boli diverse.

Următorul nivel al exercițiului este doar pentru oameni puternici, cu coeficient ridicat de inteligență, cărora le place matematica, le plac numerele mari. Această fază a exercițiului este pentru cei care consideră ipocrizia și minciuna sentimente permanente, firești, plăcute și europene, ușor de stăpânit. Este pentru oameni cu înălțătoare aplecări patriotice, cu simț civic și răspundere. Poate fi practicat cu succes și de lideri politici și ziariști de prestigiu. Efectele de concentrare și relaxare sunt fără egal. Să continuăm. Împreună.

În camera sufocantă de optsprezece metri pătrați mai adăugați două paturi, doi oameni, sau chiar patru oameni, pe doi dintre ei puteți să-i culcați temporar câte doi în pat în orice combinație. Deci aveți două variante: zece oameni și zece paturi sau doisprezece oameni și zece paturi în optsprezace metri pătrați. Felicitări, sute de camere din pușcăriile – închisorile – penitenciarele – locurile de detenție din România sunt exact așa. Imaginația dumneavoastră este minunată!

Așa sunt așezați cei vreo cincizeci și ceva de mii de deținuți – pușcăriași din România în penitenciare și aresturi.

Deși pare imposibil – DAR absolut imposibil – ca în camera de optsprezece metri pătrați să încapă fizic zece sau doisprezece – DA, doisprezece – oameni cu toate obiectele și să stea acolo continuu, închiși ca niște animale abrutizate, imaginația dumneavoastră e minunată. Imaginația dumneavoastră a reușit să surprindă minunat realitatea. În această fază o ipocrizie dulce și superficialitate eliberatoare vă cuprinde. Așa le trebuie vinovaților sau nevinovaților ălora. Să crape educativ precum zmeii și balaurii cei răi. Sunt niște animale inutile și rele.

Concentrați-vă în continuare. Relaxați-vă până la capăt. Puteți să dați sentințe. Definitive. Acum puteți să-i îngropați pe cei vreo cincisprezece mii de deținuți care într-un sistem de justiție normal NU ar fi fost în închisori AZI și nu ar fi consumat cu toată sărăcia cel puțin o sută de milioane de euro pe an. Acești oameni ar fi putut cu pedepse europene să muncească pentru societate, în societate. Ar fi putut să rămână racordați la lume, muncă, famile, viață. Sever atenționați. Dar de dragul ipocriziei ascundem sistemul penitenciar adevărat în spatele a douăzeci – maxim treizeci de nume cu Adrian Năstase, Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan în frunte. Eu fac parte din exercițiul dumneavoastră de relaxare. Cei cincisprezece mii, azi recuperabili, mâine răufăcători profesioniști, atacându-vă direct, nu pot să fie băgați în seamă. Se sufocă unii pe alții în „sufrageriile” închisorilor care îi reabilitează definitiv. Să încheiem și noi exercițiul de concentrare și relaxare pentru a atinge beatitudinea de ipocrizie și superficialitate maximă. Să vedem cum ne putem face rău NOI nouă înșine. Un rău atât de plăcut!

Cu imaginația dumneavoastră atât de minunată și atât de antrenată deja reîntoarceți-vă în camera de optsprezece metri pătrați. Cei doisprezece oameni, bărbați sau femei, rebegiți de frig, nemâncați, amorțiți, pe întuneric, vorbesc între ei sau se uită la televizor. Când pot. Mai mult de jumătate dintre ei, șapte sau opt sunt pentru prima oară la închisoare. Mulți, cei mai mulți, pentru furturi ușoare, de foame, de sărăcie, pentru greșeli absolut minore pe care le-ați făcut și dumneavoastră practicanții liberi ai acestui exercițiu. Mulți, cei mai mulți, aveau un loc de muncă, de obicei sărac, dar îl aveau, o familie și un rost în lume. Și au fost condamnați, uneori la kilogram, din viteză din milioanele de dosare la patru, cinci, șase ani de închisoare. Băgați-i în camera de optsprezece metri pătrați speriați, dezorientați. Obligați-i să tacă. Nu le dați ABSOLUT NIMIC de făcut. Înghesuiți-i, înghesuiți-i și ani de zile decuplați-i de societate. Un an. Și-ncă un an. Și-ncă un an. Arătați-le doar la televizor aceleași douăzeci de nume „mari” de pedepsiți pe „drept”. Și când nu mai au familie, au uitat tot ce știau eliberați-i. Între dumneavoastră. Eliberați între o mie și două mii de deținuți pe lună. Plecați dintre dumneavoastră acum câțiva ani. Nu le dați locuri de muncă la întoarcere. Sunt flămânzi, dezorientați, străini, reabilitați. Au cazier. Toți se feresc de ei. Au vorbit ani de zile cum să spargi un magazin sau o casă și să câștigi într-o oră cât alții într-un an. Sau cât ar fi muncit ei în primul an. În libertate.

Relaxați-vă. Exercițiul s-a încheiat. Sunteți maeștri români ai concentrării și eficienței Europene. Copiii și adolescenții mai performanți știu acum să pedepsească eficient deținuții pentru asanarea răului în societate. Seniorii de vârsta a treia pot transmite împăcați valorile pe care le-au construit mai departe.

Reluați exercițiul oridecâte ori sentimentul justificat și reconfortant de dreptate și superficialitate trebuie să se manifeste. Superficialitatea și ipocrizia dumneavoastră, sentimente atât de minunate, au învins.

Anunțuri
Posted in: Uncategorized