Condamnările secrete

Posted on 19 noiembrie, 2013

1


Lipsesc din toate sentinţele penale de condamnare date de judecătorii din România, lipsesc şi din motivările scrise date cu uriaşe întârzieri de aceiaşi judecători care nu sunt nici măcar mustraţi, lipsesc pedepsele nelegale, dar obligatorii. Şi multe! Toţi condamnaţii la închisoare mai primesc suplimentar, în realitate, nelegal şi nescris, dar primesc în România:

– ani de pedeapsă în plus faţă de gravitatea reală a faptelor lor, ani DEMONSTRATIVI care, adunaţi, să convingă Uniunea Europeană că în România se face justiţie severă.

– ani de pedeapsă suplimentari ca urmare a presiunii permanente a procurorilor asupra completelor de judecători (dintre care mulţi sunt procurori transformaţi în judecători peste noapte pentru ca pedepsele să fie sigure), presiuni făcute pentru că procurorii sunt evidenţiaţi doar dacă obţin condamnări mari.

– ani de pedeapsă suplimentari datorită blocării judecătorilor pe butonul „CONDAMNĂ” ca să mulţumească nevoia tuturor de a se răzbuna pe sărăcie, stres şi corupţie. Judecătorii sunt striviţi sub sute de dosare zilnic şi „evadează” mai uşor condamnând şi scurtând procesele.

– condamnări greşite, pe dos sau abuzive din motive de greşeală umană a procurorilor şi judecătorilor care acuză şi condamnă uneori împreună inerţial, în interiorul „castei”.

– condamnări economice demonstrative fabricate la comandă politică pentru eliminarea adversarilor politici în ultimii nouă ani.

– condamnări la şocuri de frig ucigător şi umed toamna, iarna şi primăvara în celulele de beton subţire, mucegăite, murdare, cu geamuri sparte, multe rămase de la torţionarii comunişti şi valuri sufocante de căldură neomenească vara în celulele nefiresc de mici pentru aglomeraţia animalică din ele.

-condamnări la mâncare proastă continuu, aparent normală pe hârtie, apă chioară în realitate.

-condamnări permanente la lipsă de medicamente sau medicamente aduse la 30-60 de zile după apariţia simptomelor de boală.

– condamnări la dureri îngrozitoare şi ruperi de dinţi, la ruperi de măsele, netratate din lipsă de personal sau personal foarte slab calificat medical.

– condamnări OBLIGATORII la inactivitate, la stat degeaba, datorită lipsei contractelor de muncă pentru deţinuţi, condamnări la prostire treptată şi reducere la stadiu de animal sălbăticit.

– condamnări la transformare în delincvenţi înrăiţi şi decuplaţi social datorită lungimii absurde a pedepselor şi a lipsei de sens şi finalitate a acestor pedepse. Condamnări la ruperea definitivă de reinserţia în societate.

– condamnări la expunerea continuă la minciuna zilnică din penitenciare, a diferenţei între birocraţia triumfalistă şi uriaşă şi realitatea mizeră a lipsei de programe de reabilitare şi reeducare. Minciuna zilnică amplificată de lungi anunţuri doar pe hârtie cu multe semnături de „terapie creativă” şi „împrăştierea culturii” care nu există sau la care are acces un procentaj sub 15% din deţinuţi. Educatorii şi psihologii sufocaţi de numărul uriaş de deţinuţi nu fac faţă.

– condamnări la supraaglomerarea animalică, cu deţinuţi care se „reeducă” dormind şi câte doi sau chiar trei într-un pat, câte şaizeci în spaţii suficiente doar pentru douăzeci de oameni combinate cu supracontroale umilitoare. Controlul care a început să facă silă şi gardienilor este percheziţia în pielea goală, cu aplecări pentru controlul fundului sau vaginului, dar obligatoriu sub… camerele de luat vederi.

– condamnări la muşcături repetate de ploşniţe şi păduchi în saltelele vechi şi mucegăite, la plimbări în aşa-zise „curţi de aer” acoperite cu grilaje de plasă sudată, curţi foarte mici care tensionează inutil şi sălbatic deţinuţii prelungindu-le umilinţele.

– condamnări la violuri repetate datorate aglomeraţiei din celule şi rarităţii (doar pe hârtie odată la trei luni), vizitei intime (relaţie sexuală cu partenerul). Pe hârtie, o dată la trei luni, în realitate tăiată, printre primele sancţiuni pentru orice abatere şi tensionând până la violenţă deţinuţii.

– condamnări la distrugerea familiei şi înstrăinarea copiilor, marea majoritate a deţinuţilor din România ajungând „necăutaţi” şi săraci lipiţi, fără un leu, un leu la propriu, pe cardul din închisoare. Fără acces la cumpărăturile săptămânale, la telefonul zilnic. Nu sună pe nimeni luni sau ani de zile aproape jumătate din cei 40 000 de deţinuţi din România (33 000 în penitenciare şi restul în aresturile preventive). Nu au bani să trimită o scrisoare.

– şi mai ales condamnările la sinucideri aparent accidentale pentru trai mizer, cu condiţia să nu fie foarte exagerate ca număr şi să fie distribuite echilibrat în toată ţara.

În vara anului 2013, revista „The Economist” publică un amplu studiu făcut în Uniunea Europeană şi SUA, care oglindeşte scăderea infracţionalităţii şi a numărului de deţinuţi acolo unde accentul pedepsei s-a pus pe păstrarea contactului cu societatea şi prevenţie.

Toate studiile demonstrează că pedepsele lungi cu privare agresivă de libertate şi privare de acces la civilizaţie sunt fundamental neeficiente pentru reeducarea deţinuţilor şi devin complet neeficiente, „în fapt” tot mai costisitoare, întorcându-se împotriva societăţii care le impune prosteşte şi neracordat la realităţile lumii de azi.

Articol preluat de: cotidianul.ro, realitatea.net, corectnews.com

Reclame
Posted in: Uncategorized