Întrebarea anului 2014

Posted on 21 Ianuarie, 2014

0


Va fi condamnat repetat la închisoare cu executare Băsescu Traian de completul condus de judecătoarea Livia Stanciu de la Înalta Curte de Casație și Justiție după 2014?

Această întrebare care se aude tot mai des în România, nu doar în media, tribunale sau pușcării începe să aibă din ce în ce mai des răspunsul: Da!

Motivul siguranței care crește că Băsescu Traian va fi condamnat de mai multe ori la închisoare cu executare după 2014 își are rădăcina în dosarul politic „Trofeul Calității”.
Odiosul dosar politic „Trofeul Calității” a stabilit jurisprudență (adică obișnuință), la Înalta Curte de Casație și Justiție, că poți condamna la închisoare oameni fără să ai probe în dosarul judecat.

Curtea Supremă, sub conducerea judecătoarei Livia Stancu, numită de Băsescu Traian „la o cafea”, a stabilit că NU-ȚI trebuie ca să condamni oameni nevinovați probe directe. Poți să-i condamni pe baza unor așa zise probe indirecte – adică orice fapte pe care le visează sau alege judecătorul în funcție de buna lui dispoziție și eventuala lui moralitate-imoralitate, sau eventualele lui obligații.
În cazul condamnărilor fără probe așa cum am fost condamnați noi, Marina Popovici și Bogdan Popovici, în dosarul „Trofeul Calității”, dar și toți ceilalți, în frunte cu fostul premier Adrian Năstase, pentru că Băsescu Traian avea nevoie urgent de o condamnare care să acopere căderea guvernului Ungureanu, și hărțuirea nejustificată timp de ani de zile a celor „agățați” în acest dosar, justificarea condamnărilor se acoperea cu formula pomoasă „se condamnă prin raționament logico-juridic”. Care „raționament logico-juridic” înseamnă „enteresul” politic al momentului.

Celebrul procuror Papici, un vijelios și curajos vultur pleșuv al justiției române, a „simțit” prada și a folosit „lipsa de probe” și-n alt dosar unde a trimis în judecată oameni care i s-au „arătat” vinovați. Trimiși de aceeași procurori de la DNA către aceeiași judecători de la ÎCCJ care au condamnat fără probe, oamenii din dosarul „Referendumului” probabil că vor fi condamnați, întărind jurisprudența condamnărilor fără probe.

Deci, după ce nu mai este președinte, Băsescu Traian trimis de mai multe ori în judecată, eventual cu întreaga familie, va fi judecat și condamnat „fără probe directe” de către completul condus de Livia Stanciu ori de câte ori „enteresul” politic o va cere.
Strigă violent observatorii atenți ai lui Băsescu Traian: „în cazul lui și al familiei lui sunt nenumăratele probe directe pentru condamnare, nu avem nevoie de Livia Stanciu”.
Dar eu o visez ca pe „pasărea măiastră” pe Livia Stanciu de când ne-a închis în pușcărie fără nici o probă și n-aș vrea să nu-i dau șansa să renască din cenușa moralității ei.

În anul 2012 încercam să explic cum te poate lovi tancul justiției-injustiției inventată și condusă de Băsescu Traian, Monica Macovei, Daniel Morar și implementată de „pasărea măiastră” Livia Stanciu, ca și cum ei vor conduce și după „întrebarea anului 2014” în textul :

Nașii cei marii ai prejudiciului zero din dosarul politic Trofeul Calității (partea II)

Păi Livia Stanciu, cea modelată în comunism, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție știa că în dosarul politic Trofeul Calitații prejudiciul era zero, nu erau probe, li se refuzase apărare tuturor inculpaților, acuzarea adusese 974 de martori – peste procesul de la Nurenberg după al doilea război mondial cu 240 martori – care nu produseseră nici probe, nici fapte. Ea știa că la judecata de fond se dăduse o condamnare pe dos decât realitatea, condamnare foarte grabită și forțată, după ședințe de judecată interminabile din două in două zile, timp de luni și ani, condamnare care trebuia să ascundă găurile negre din justiția românească în fața celor de la Bruxelles.  Capetele victimelor colaterale Marina Popovici, Bogdan Popovici, Cristian Vasile, Diana Gasparovici, Irina Jianu, dar în primul rând capul fostului prim-ministru Adrian Năstase, puse pe tava ruginită a mecanismului de verificare a justiției trebuia sa facă uitate ramânerile uriașe în urma în Evul Mediu Comunist ale întregii justiții din România.

Păi Livia Stanciu, cea modelată în comunism, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție știa că în dosarul politic Trofeul Calității motivarea de condamnare de la fond era o aberație exaltata plină de declarații politice și recunoscând, incredibil, nevinovația așa zișilor inculpați. Ea știa că Ionuț Matei, colegul ei de birou, pe care-l trimisese să condamne, era supranumit de toți colegii lui prezenți și trecuți “judecătorul negru” datorită dezechilibrului pasionat cu care strivea oamenii condamnându-i interminabil. Condamnarea victimelor colaterale cu 7 ani la fond fusese o idee excelenta pentru că se dădea impresia că trebuie să fi furat ei ceva dacă i-au condamnat așa de tare, chiar dacă nu e nici o probă. Și atunci mergea să-l condamni puțin și pe fostul prim-ministru. O parte din opinia publică înghițise ușor și bine ideea de grup de bandiți foarte periculoși și cu multe studii care au conspirat peste un an ca să-i facă fostului prim-ministru pixuri și căciulițe. Iar condamnarea și a soției lui Bogdan Popovici, a Marinei Popovici, pe care nu o cunoștea nici unul dintre celelalte victime colaterale și care nu avea nici o legatură cu Trofeul Calității fusese o lovitură de maestru a lui Ionuț Matei. Nimic nu place mai mult opiniei publice decât suferința unei intregi familii. Când strivești o familie poți să-i faci orice unui prim-ministru. Livia Stanciu știa că doar accidentele cu mulți morți și sânge mult prind mai bine la opinia publică decât trimiterea în închisoare a unei întregi familii. Păcat că nu s-a gasit o solutie să le trimită în închisoare și copii. Ar fi fost minunat.

Și mai știa că Ioana Bogdan, foarte tanăra altă judecătoare din completul de fond, era trimisă pe ușa din dos, fără acte în regulă, direct din funcția de procuror-consilier al lui Daniel Morar, șeful DNA, ca judecătoare în completele unde i se plimbau dosarele lui Adrian Năstase. Ei, cum să recunoști că nu are acte în regulă, doar nu o să anulezi toate condamnările pe care le-a netezit. Și face o echipă așa de bună cu Ionuț!

Păi Livia Stanciu, cea modelată în comunism, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție știa că dosarul politic Trofeul Calității era cel mai avantajos pentru Președinte în efortul de a distrage atenția de la criză, tăieri de salarii și pensii, căderea dramatică în sondaje a partidului favorit, explozia de corupție în toată economia vlaguită, căderea guvernelor preferate. Ori Președintele o pusese sefă peste toți inalții judecători ca să-l apere. Exista riscul să vină la putere exact adversarii politici ai Președintelui. Asemenea dramă nu trebuia să se întâmple. Cea mai feroce și mai îndreptățită apărare era condamnarea cu orice preț în Trofeul Calității. Nevinovația victimelor colaterale și a fostului prim-ministru nu mai contează. Oricum orice plângere de nedreptate va veni tot la judecătoria ei. Ea si doar ea este judecătoarea cea mai înaltă. Ea este sefa celor mai inalți judecători. Și Președintele a spus asta la o cafea.

Păi Livia Stanciu, cea modelată în comunism, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție știa că în dosarul politic Trofeul Calității, după condamnarea aberantă de la fond, adevărul explodează și nu poate fi acoperit prea mult timp. Trebuie să se grabească să apere cuceririle comune. Ale ei și ale Monicăi Macovei. Și ale lui Daniel Morar, cel dovedit că a trimis în judecată oameni nevinovați. Dar mai ales ale Președintelui, care spusese ca ea este șefa cea mai înaltă. Spusese asta chiar la o cafea. Și atunci a tras recursul cu o lună mai devreme decât ieșiseră sorții. A prins și raportul de vară la Bruxelles. A înghesuit recursul cu cinci ședinte de judecată într-o lună, ședințe fără sfârșit, fără suflare, până la unsprezece noaptea. S-a prefăcut plină de celeritate, severitate, plină de maiestate a mimat cu seriozitate ce a învățat cel mai bine de la comuniști. Execuția. S-a arătat ca un judecător înalt dar milos. Le-a redus victimelor colaterale câte un an din pedeapsă. Victimele astea colaterale Marina Popovici, Bogdan Popovici, Cristian Vasile, Diana Gasparovici, Irina Jianu, nu contează. Le șterge numele și-i trece la categoria “și alții”. Opiniei publice nu-i place să știe numele pedepsiților. Câți nu mor în război aparent degeaba, dar de fapt pentru o cauză nobilă. Adrian Năstase era înfrânt definitiv și băgat la închisoare. Pentru totdeauna. Președintele era mulțumit. A spus asta. La o cafea. Și chiar dacă legea prevede să dea motivarea ei de condamnare în treizeci de zile, ea nu o să dea motivarea luni, poate ani, până când lumea va uita de ce a condamnat și câte victime colaterale au murit. Și chiar dacă cineva se va plânge că nu respectă legea cu motivarea, asta nu contează pentru că timpul va trece și vor uita.

Păi Livia Stanciu știe că în dosarul politic Trofeul Calității și-a făcut datoria.

Cancerul continuă, nevinovații sunt la închisoare. Nu vor rezista frigului, umezelii mucede, urii.

Hitler cel mic se plimbă vesel prin oraș.

 

 

Articol preluat de: corectnews.com

Anunțuri
Posted in: Uncategorized