Dinastia prezidențială de România

Posted on 7 Iunie, 2014

0


Este cea mai lungă dinastie de președinți de stat din lume atestată documentar. Rivalizează cu marile familii regale care au făurit istoria de-a lungul mileniilor. Speră (în secret) să dureze mai mult decât dinastiile împăraților chinezi. Realizările dinastiei prezidențiale de România sunt o încununare a deșteptăciunii omenești repartizată mai ales pe teritoriul patriei noastre.

Cel mai iubit, întemeietorul, Ceauș-Escu, a fost înscăunat președinte în numele democrației drept în miezul perioadei de aur a dictaturii comuniste, în anul 1974. Primul președinte al românilor, în afara unor mărețe realizări multilateral-dezvoltate, este inventatorul tehnicilor moderne de prelungire a vieții. A reușit să-și pregătească poporul pentru viața veșnică prin înfometare continuă și îngheț complet.

Urmașul pe linie dinastică, Ili-Escu Cel cu Față Umană, din aceeași ramură vânjoasă de comunism verde, a fost și primul președinte ales democratic de marile puteri în decembrie 1989. A introdus temporizarea obligatorie dezvoltării economice și sociale pentru a conserva valorile tradiționale lăsate de înaintașul lui: sărăcia de calitate superioară și nobila dorință de moarte pentru capra vecinului.
Al treilea președinte ales dintr-o ramură mai firavă a fost Constantin-Escu Geologizantul. Prea civilizat, prea educat și prea întors cu fața spre Soare Apune acesta a trebuit să-și termine drumul la jumătate. Mii de mineri harnici l-au sărbătorit cu alai la terminarea mandatului recunoscându-i deschis meritele de a fi transformat minele în peșterii eco.

Ramura vânjoasâ a rodit din nou. A țâșnit spre istorie Băs-Escu Hăhăitorul. Așa lăcomie de avuție și putere nu se mai văzuse nici la Spânii din poveste. Beat de vitejie a tăiat capetele salariilor, a tăiat pensiile bătrânilor, a mințit, a lovit copii, a mințit iar, a plâns, a hăhâit în timp ce aduna cu amândouă mâinile, cu picioarele, cu dinții, cu familia, cu servitorii tot ce putea apuca: bani, clădiri, terenuri, apartamente, aur, bani, sticle, bani, pahare, mult, puțin, orice, oricât, de la români, de la unguri, nemți, tătari, de la țigani, turci și tâlhari, de la oricine, orice om, orice animal, vierme sau pasăre. Onest, a recunoscut că luptă împotriva corupției și a hăhăit că e mai sigur ca toate bunurile tuturor să stea la el. A câștigat definitiv încrederea țiganilor de pretutindeni. Aceștia îl „cântă” în toată lumea.

Dinastia a fost atacată de mai multe ori. Alți conducători viteji au încercat să-i ia locul. Dar nici Tudor (Vadim), nici Năstase, nici Geoană, oricât de aproape, n-au reușit să o clintească.

Savanții cei mai luminați și oamenii de știință din lumea întreagă studiază destinul luminos al membrilor acestei dinastii. Le cercetează adânc prezentul, din trecut și viitor dar mai ales inteligența care le explodează în privire, abisul vorbelor de duh. Secretul măreției, la fel cu cei mai vechi titani, este ascuns adânc în fiecare nume. Numele lor îi definesc cu șlefuiri de diamant.

Escu I Ceauș = în limba veche turcă a fost prezis acest Fiu Cel Mai Iubit. Ceauș înseamnă slugă la curte, dar mai ales vătaf de slugi. Și falnic securist Ceaușul tuturor a fost
Al II lea Escu, Ili = Cel cu Față Umană își trage numele chiar de la Prorocul Ilie, descris în Biblia ascunsă de comuniști. Mai mult de zece ani în vremea lui Ceauș se tot vorbea cum Ili cu sânge va boteza o lume nouă și-i va urma la tron
Al III lea, Constantin = Geologizantul are un nume vechi cât greaca cea mai veche. Numele lui înseamnă „stabil, neclintit” și se trage din Eustathios. Neclintit el a anunțat că renunță la al doilea mandat după ce țării pe NATO i l-a dat
Al IV lea Escu, Băs = Hăhăitorul e foarte popular. Numele îi arată menirea nobilă. Numele lui înseamnă gaze puternice țâșnite cu zgomot din stomac prin toate orificiile și generând o hăhăială rafinată plină de eroism

Savanții și vrăjitoarele se întorc să-l descopere pe următorul Escu. Al V lea. Anton-Escu, al cărui nume înseamnă „demn de laudă”, s-a dat deoparte de la coroană pe veșnicie, cutremurat de cât de bun președinte ar fi putut să fie. A rămas cu șanse mari între urmași Isar-Escu, cel a cărui nume a fost adus din limba hindu veche de țiganii nomazi și care înseamnă „faimos” așa cum se cuvine în casta celor aleși conducători. Chiar și „copilul cel mai puțin dorit” ar putea fi ales în ultimul moment, după cum îi spune numele: Opr-Escu.

Și alți viteji râvnesc la sceptru și coroană. Chiar dacă nu sunt din trunchiul dinastiei, și altă dinastie nu pot întemeia prin luptă, ar vrea cu înțelepciune doar ei să fie aleși. Alianțe de sânge nu mai pot face, prințesele s-au dat, și atunci numele și l-ar schimba. Pont-Escu, Predoi-Escu, Iohannis-Escu ar suna mai așezat, mai vechi, mai neaoș, mai urmaș.

În lume toți i-admiră. Chiar Prințul Charles din grupul de savanți se uită cu uimire cum crește dinastia. Pe un Ciarl-Escu președinte el l-ar susține personal.

Dinastia Escu a Președinților de România are o glorie aparte. E mărturie vie poporul fericit.

 

Articol preluat de: ziartop.ro/

 

 

Reclame
Posted in: Uncategorized