Ghid pentru reeducarea unui Prim Ministru – Partea I – Profilaxia viitorului

Posted on 19 August, 2014

0


“E strâmtă celula, dar nu-i oare mai strâmtă lumea liberă?” 

Aleksandr Soljeniţîn

Greu al naibii domnule. Timpurile s-au complicat năpraznic. Politica era o curvă și acum se revirginează văzând cu ochii. Din cauză de puritate legile atârnă bete între chichițe și cheițe. Mai avem un singur hop. Greu de tot cu Adrian Năstase. Nu se lasă reeducat, încăpățânatul care este, nici după două condamnări. Dar și suprafemeia-procuror de la DNA spirt, nu alta: când îl anunța tribunalul că îl eliberează condiționt pentru foarte bună purtare în pușcărie, suprafemeia i-a aplicat evolventa. A scos limbajul de miere rămas de la Stalin, tătucul nostru al tuturor, pupa-i-ar tălpile lui, și l-a aruncat pe limbaj peste popor: “Nu-l eliberăm pentru că nu avem siguranța unei purtări fără pată pe viitor. “ Pe scurt: nu-i reeducat. Au crăpat becurile toate, într-un glas, de la atâta lumină de gândire.

Comisia de la penitenciar care-l propusese la “liberare condiționată”, toți ăia vreo șase-șapte oameni de meserie, care-l urmăreau la vedere douăzeci și patru de ore pe zi pe uscat, pe sub pământ, în apă sau în văzduh, când au văzut la televizorul care reeducă tot poporul cum a amendat suprafemeia DNA recomandarea lor, au rămas trăzniți. Stană de piatră pe loc au rămas. Și noi ceilalți peste două mii de observatori executivi din pușcărie, deținuți, ofițeri, gardieni, educatori, psihologi, șoferi, doctori și bucătărese care îl urmăream fiecare după posibilități, direct și indirect, dar cu maximă râvnă și dăruire adevărată, să crape inima în noi și alta nu. N-avem nivel!

Cei șase-șapte, cu judecătorul de drepturi și libertăți în frunte, cu directorul pușcăriei, cu psihologul șef, educatorul șef, directorul de programe, omul de la contrainformații, pază și protecție priveau rătăciți printre pulane, lanțuri și cătușe. Tot universul lor se răsturnase: și-au dat seama că nu l-au urmărit îndeajuns doar douăzecișipatru de ore pe zi pe Adrian Năstase, fost și periculos profesor universitar doctor pe deasupra, al cărui comportament deviant îl făcea să lupte fără regret împotriva statului nou curat ca o lacrimă, construit pentru posteritatea omenirii de Mult Prea Înalt Cinstitul Băs-Escu Traian I-ul și Ultimul și celesta sa oaste de supraoameni.

Toți au fost străfulgerați de noul adevăr: Purtarea lui Adrian Năstase în pușcărie fusese prea bună ca să nu fie rea. Nu tu înjurături cu “țigani împuțiti”, nu tu țipete cu “nu e bine dom’ ofițer”, nu tu măcar o lacrimă de căință, citit în fiecare zi saci de cărți, cursuri și prelegeri în fața pușcăriașilor cu gura căscată, scris cărți cu pixul, scris lucrări științifice cu stiloul. Și politicos, enervant de politicos cu toată lumea, plus că pregătirea internațională de prim-ministru l-a ajutat: a refuzat categoric să atingă tehnica, nu tu un telefon mobil, nu tu o tabletă, doar un televizor; a vrut să fie popular și s-a dat bătut alături de sistem. Cât despre recunoașterea faptelor, nu suflă nici pâs.

Să nu-ți dai seama că toate astea sunt dovezi clare că nu se reeducă și nu devine un om nou? Tuturor celor șase-șapte din comisia de evaluare de la penitenciar, care se lăsaseră păcăliți, le venea să se aresteze singuri preventiv și definitiv și să se taie cu capace de conserve ruginite pe față, pe piept, pe brațe, cum se taie pușcăriașii tulburați de supraaglomerare, pe care până la această năpraznică revelație ei încercaseră să-i oprească. Începeau să înțeleagă oamenii de meserie, târziu însă, că de acum trebuie să evalueze exact pe dos, să judece invers. Și să intensifice spionajul periculosului profesor universitar, clar neperformant tehnologic, un biet doctor în drept, nici măcar chirurg, la patruzeci de ore pe zi, continuu.

Adrian Năstase, cât e el de fost prim-ministru performant, care a făcut statului bine, mă rog, și ce-o mai fi făcut el, mă rog, bine, ministru de externe, chiar și președinte la Deputați, poftim, și președinte de partid mare, și cât se poartă el, mă rog, de exemplar în pușcărie… ce mare chestie?

Mai scapă el? Oricum l-au așezat în sertarul cel mai de sus:”Simbolul corupției neamului românesc de la origini până în prezent”. Hă-hă-hă, zice Mult Prea Înalt Cinstitul Băs-Escu, nu mai e nici un fraier să atingă vreodată sertarul în care l-am pus! Orice ar scrie pe celelalte sertare, nu se mai pune. Hă-hă-hă!

Eu mi-am luat lecția. Ce pun eu bază pe comisia asta din penitenciar? Ce știu ăștia despre reeducarea mea? Sanchi, mă evaluează ei la comportament și mă propun pentru eliberare condiționată că m-au urmărit doar douăzecișicinci de ore pe zi! Hai măă! păi au strâns ei dovezi despre siguranța conduitei mele ireproșabile pe viitor? Suprafemeia a grăit negru pe alb! Orice om liber se va purta fără pată pe viitor. Prin ziduri ți se vede sufletul dacă-i curat. Noul adevăr cântă în sufletele noastre: eliberarea condiționată a celor arestați, chiar și din greșeală, înseamnă reeducare fericită în pușcărie pe viață. Până la atingerea siguranței unei purtări fără pată pe viitor. Vor ieși toți virgini.

E clar! Eu merg cu DNA-ul. Și ce dovadă mai bună decât să-l demasc prin denunțuri repetate pe Adrian Năstase în comportamentul lui fără dovezi temeinice de îndreptare. N-au fost probe de nici un fel când ne-au băgat la pușcărie pe ăștia din “Trofeul Calității”, doar n-o să rămânem fără probe și la ieșire. La pușcărie tre’ să bagi strategie și prietenie cu DNA-ul. Dacă nu mă reeduc nici acum printr-un spionaj, un denunț dintr-o inimă curată, o lacrimă la nevoie, atunci când?

Îmi dau drumul. Mă reeduc ceva teribil!

Va urma:

– Partea a II-a –

Măiestrii de spionaj

Anunțuri
Posted in: Uncategorized