Arabii sau evreii

Posted on 7 Februarie, 2015

0


Amicul meu I. P.  (da, acela 🙂 ), îmi spune că povestea din textul de mai jos este despre evrei, nu despre arabi. El așa a citit-o, o glumă cu evrei. Eu am descoperit-o ca pe o glumă despre arabi. E un înțeles în faptul că evreii și arabii au povești identice, comune?
Eu fără să știu că există și o poveste a evreilor am vrut să o folosesc ca o concluzie științifică 🙂 a primei mele cărți, despre securitatea alimentară a statelor bogate din deșertul din jurul Golfului Persic. După discuția cu amicul I. P. am scos-o din carte, apoi am băgat-o la loc în carte, apoi… Ghiciți dacă…

Concluzie ştiinţifică

Cercetând mii şi mii de pagini de rapoarte statistice şi analize ştiinţifice, de hotărâri guvernamentale şi întelepciuni minunate ale marilor lideri care hotărăsc soarta popoarelor, am descoperit secrete fără egal, care ajută, desluşind, sau dimpotrivă ascund definitiv, marile fapte de vitejie pe care trebuie un prea-cinstit om de afaceri să le înfăptuiască pe câmpul nemilos al dezvoltarii sale. Mă grăbesc să vă împărtăşesc unul dintre aceste secrete ale cele mai înalte ştiinţe, sperând să nu vă răpesc prea mult timp din faptele voastre de vitejie. Altă dată vom discuta şi alte secrete pe care trebuie… n-o mai lungesc.

Prea-cinstitul Ali din Golf şi-a deschis o dugheană mică şi dărăpănată peste drum de o bancă strălucitoare, înaltă până la soare. Văzând cât de mulţi oameni intră şi ies din bancă, prea-cinstitul Ali a început să coacă şi să vândă covrigi mari, calzi şi gustoşi peste închipuire. Covrigi cu susan. Rumeni şi crocanţi. Mirosind de la câteva străzi atât de îmbietor că fiecare trecător, ameţit şi fericit, cumpăra un covrig de la Ali, prea-cinstitul şi prea-fericitul. Negoţul mergea din ce în ce mai bine şi Ali şi-a ridicat şi el o dugheană  nouă şi strălucitoare, până la soare. În care vindea covrigi calzi, cu susan. Frumos mirositori, rumeni şi crocanţi. Veneau oameni să cumpere şi din alte oraşe.

Un prieten, văzând ce bine-i merge negoţul an de an lui Ali, s-a gândit că trebuie să-nceapă şi el să trăiască mai bine şi s-a dus la covrigar şi l-a rugat să-i împrumute o sută de riali, să-nceapă şi el un negoţ. Ali l-a ascultat cu răbdare şi apoi i-a răspuns cu prietenie:

– Vezi banca asta de peste drum? Ce mare e şi strălucitoare, şi cum ajunge până la soare? Când am început negoţul meu ne-am înţeles că eu nu am voie să împrumut bani nimănui şi ei nu au voie să vândă covrigi. Nu pot să te ajut prietene, a încheiat prea-cinstitul Ali.

Acum, dacă vă desluşeste sau vă ascunde definitiv faptele de vitejie ale negoţului acest secret dezvăluit, vom afla în altă carte. 🙂 Sau în viaţa de zi cu zi. 🙂 

Reclame
Posted in: Uncategorized