Ştefan Bartha şi Dinu Patriciu

Posted on 26 Februarie, 2015

0


Am scris mult când a murit Dinu Patriciu. Am scris cu furie şi dor. N-am arătat nimănui. N-am postat pe blog. Dar am multe pagini despre cât de frumos visa Patriciu mai binele. Mai binele românesc, răspândit în lume. Ştiu că unii o să hăhăiţi, încercând să ascundeţi că nu aţi visat frumos niciodată. Sper să am puterea să arăt lungile mele discuţii cu Dinu despre curajul pe care ar trebui să-l aibă românii în lume. Să-i mulţumesc.

Acum a murit un alt prieten, ardelean adevărat, om dintr-o bucată. Avocatul Ştefan Bartha. Nu doar că ne-a apărat cu curaj pe mine şi pe Marina în mizeria asta monstruoasă de proces politic Trofeul Calităţii. Dar a fost, ca nici un alt avocat, (o să vă povestesc odată ce laşi pot fi uneori „mari” avocaţi), alături de noi pe toată perioada puşcăriei. Ne-a vizitat, încurajându-ne, de zeci de ori pe fiecare. Nu datorită unui contract. Ne-a învăţat că nevinovăţia şi adevărul trebuie afirmate cu tărie, permanent, iar nedreptatea puşcăriei trebuie trăită cu curaj şi demnitate. Ne-a susţinut cu o răbdare, o lumină, şi o tenacitate pentru care recunoştinţa e o manifestare palidă.

Aş fi vrut ca Dinu şi Ştefan să aibă răbdare să ieşim din puşcărie, Marina şi eu, şi să sărbătorim împreună miracolul libertăţii, adevarului şi speranţei. Să glumim pe seama unei puşcării nedrepte, ca într-o viaţă adevărată.

Pasionaţi, puternici şi grăbiţi, bărbaţii ăştia au plecat. Iertaţi-ne Ştefan şi Dinu că n-am venit, Marina şi eu, la ultima întâlnire. Până ne reîntâlnim, odihniţi-vă liniştiţi. Nu o să vă facem de ruşine.

Reclame
Posted in: Uncategorized