Creier și mucegai

Posted on 17 martie, 2015

0


Frigul galben-verzui îmi hârâie asurzitor în piept. Sute de oameni tușim precum tuberculoșii. Mucegaiul mare, negru, de pe pereți, se întinde lacom spre noi. Să primim o scară și să ștergem mucegaiul cu cârpa de pe pereții și tavanul umed e un gest ucis zilnic de regulamentul bezmetic și indiferența oamenilor îndobitociți de sărăcie – deținuți și gardien deopotrivă. Frigul doare și amorțește creierul devenit o biată gelatină galben-verzuie.

Sunt îmbrăcat cu trei tricouri cu mânecă lungă, peste care am un pulover de lână gros, peste care sunt îmbrăcat cu o vestă de ski, peste care mi-am pus o haină de iarnă cu glugă, pe care am tras-o peste căciulă. Am două perechi de pantaloni de sport groși, unul peste altul și două perechi de ciorapi de lână în picioare, în ghete cu talpa foarte groasă. Mi-e frig.

Mă reeduc „exemplar”, la fel ca și Marina în frigul și mucegaiul de la Târgșor, după cum au cerut eroii-coșmar ai justiției bezmetice din România: Matei Ionuț și Stanciu Livia. Doi șefi ai unor plutoane de execuție care condamnă „exemplar” într-una mii de oameni, într-o țară din care au emigrat patru milioane și-n care cei rămași n-au nici o promisiune de redresare economică, denunțându-se cu sălbăticie unii pe alții, în fața escadrilelor dreptății cu orice preț. Fără investiții, fără creditare, fără venituri, fără autostrăzi. Doar cu raportarea creșterii numărului de condamnați la hectar.

Frigul galben-verzui îmi hârâie asurzitor în piept. Sute de oameni tușim ca tuberculoșii și-i așteptăm îndârjiți în pușcării pe siamezii Băsescu Traian – Macovei Monica – Morar Daniel – Stanciu Livia – Matei Ionuț. Care se pupă între ei întorcându-și cu lopețile mormanele de bani din salariile uriașe. Salarii luate din impozitele luate la „Trofeul Calității”. Promovați de lăudătorii lor: Dan Tapalagă, Liviu Avram, mințind împreună pe toată lumea: pe americani, pe europeni și mai ales pe români.

Le e frig rău și agenților de penitenciar și ofițerilor. Dar ei sunt plătiți cu salarii puțin mai mari decât mizeria ca să nu recunoască frigul care-i mistuie.

În spatele aparatelor de ascultat, a camerelor de filmat și a birourilor făcute „pe comandă” pentru condamnări stau alți ofițeri, mult mai veseli, cu ochii arzând de pasiunea cu care încearcă să spele creierele tuturor. Frigul avansează asurzitor. Sărăcia tropăie dezlănțuită.

***

Acest text a fost scris într-un frig năpraznic, lângă un perete ud și o pată uriașă de mucegai negru în luna februarie la pușcăria Jilava.

Reclame
Posted in: Uncategorized