Votaţi Trofeul Calităţii vieţii în lagăr

Posted on 23 Octombrie, 2015

0


Se dedică noului Cod de Procedură Penală: incomplet, deja ne-european, nedrept.

Am trimis la tipar al şaselea miez de carte. Sunt bucuros. Indiferent de mizeria indescriptibilă, de căldura turbată sau frigul aiuritor, amplificate de betoanele lagărelor de tortură în care am locuit (în care locuiesc!) de trei ani şi patru luni (ce lungă perioadă de tortură, minciună şi ipocrizie!), scriu şi citesc, predau cursuri (când se acceptă şi când studiile superioare nu sunt considerate un mare handicap!) sau antrenez câteva zeci de puşcăriaşi adevăraţi (câţiva criminali, câţiva tâlhari, câţiva traficanţi, nişte hoţi profesionişti, niciun corupt!) într-un curs zilnic de teatru şi dezvoltare personală zilnic, cinci ore zilnic. Cu Gabi, Cătălin, Edi, Octavian, Titi, Dan, Dănuţ şi ceilalţi. Cel mai frumos este să-i vezi pe bărbaţii ăştia, unii semianalfabeţi, alţii superagresivi, unii aproape stinşi, toţi sălbatici, care se feresc de emoţii şi sentimentre umane (explicabil datorită mediului de tortură animalică în care trăiesc!), deschizându-se cu lăcomie şi înflorind ca nuferii, ori de câte ori îi atinge lumina unui dialog normal şi sutele lor de întrebări primesc, bune sau nu, răspunsuri directe zilnic. Poezia, teatrul, cartea îi readuc spre viaţă conştientă, lacomă de valori adevărate, fugind de sărăcie.

Spre surprinderea mea şi disperarea multor monştri care m-au trimis în puşcărie intr-un mod criminal, nejustificat, mă simt foarte liber în cel mai liber spaţiu de tortură din Uniunea Europeană, cu excepţia morţii, acest spaţiu care este puşcăria românilor.

Titlul celui de-al şaselea miez de carte: „Războiul evenimentelor economice în Europa Centrală şi de Sud-Est”. Un război permanent în care România NU contează AZI (România nu este catalogată internaţional nici măcar „piaţă emergentă”, fiind aşezată la un loc cu Botswana!). Un război în care bătăliile mari pe care le-am câştigat cu Forum Invest pentru România pare că n-au existat niciodată.

De trei ani şi trei luni compar întruna, indiferent de mucegai, ploşniţe, frig, rugină, putoare, ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria, Grecia şi România (şi nu numai aceste ţări!). România şi eu ieşim mereu prost din această comparaţie. Tot ceea ce bunul simţ pare să recomande că ar trebui făcut, nici eu, nici România, nu facem! România nu are proiect de ţară (nici autostrăzi, nici căi ferate, nici infrastructură, nici irigaţii, nici legi europene şi mai câtenu are!), iar eu stau tot în închisoare, deşi atât de mulţi oameni publici au susţinut public ani de zile că sunt nevinovat (noroc că soţia mea, Marina, condamnată cu sânge rece mai criminal decât mine, a ieşit între timp din lagărul sinistru unde aproape se extermină femeile, Târgşorul – un fel de fenomen comunist, Piteşti, azi, pentru femei, în România Uniunii Europene!).

Dacă ar fi să aleg totuşi un Trofeu al Calităţii Vieţii Mele Penitenciare, aş oscila între cărţie pe care le-am scris, cursul de teatru pe care-l predau şi „Clubul de la Jilava”. Un an de zile, în lagărul Jilava, în regimul semideschis (acum la Găeşti sunt la regimul deschis!), aproape tot anul 2014, în fiecare sâmbătă (dar absolut în fiecare sâmbătă!), la ora 15:00, 15-20 de deţinuţi-puşcăriaşi-persoane private de libertate ne aşezam la o conferinţă-dezbatere-club ţinută şi moderată prin rotaţie de fiecare dintre noi. Toate temele conferinţelor-dezbatere, la fel de intense precum Cluburile Forum Invest din lumea aparent liberă, au fost notate într-un „carneţel negru” pe care l-a pătrat iniţial Adrian Năstase, fost prim-ministru al României, apoi eu, Bogdan Popovici, fost preşedinte Forum Invest, apoi Sorin Roşca Stănescu, fost senator PNL. (participau alţi „foşti” precum Gică Popescu, fost căpitan al Echipei Naţionale de fotbal, Cornel Iacobov, fost proprietar Rafo şi alţii, care şi-au trecut singuri numele în carneţel!) V-aţi fi dorit TARE să participaţi, cei de afară, la aceste conferinţe-dezbatere. Aveau un nivel foarte ridicat de informaţie de specialitate şi intensitate al dezbaterilor.

S-ar mai califica la Trofeul Calităţii şi cursurile pe care le-am ţinut la comunitatea terapeutică Phoenix, tot de la lagărul Jilava (program pilot norvegian pentru foştii consumatori de droguri!) sau cursurile de la lagărul Rahova de la secţia de „carantină”, când eram în regimul închis (noroc cu psihologul Denisa Necula, care citise cărţi despre meseria ei!) sau rolul „Doctorul” pe care l-am jucat în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” în lagărul Rahova (păcat că doamna educatoare Gica, altfel bine intenţionată, e foarte speriată de studii superioare şi îmbunătăţirea metodelor de educaţie în penitenciar!). Ar mai fi şi alte minunate întâmplări de luat în considerare.

Greu de ales un Trofeu al Calităţii în aceşti ani de tortură demonstrativă în închisoare. Petrec obligatoriu un parteneriat public-privat cu nereformatul stat român scăpat miraculos în interiorul Uniunii Europene!

Votul e o plăcere!

Anunțuri
Posted in: Uncategorized